De la refugiul despre care am povestit în articolul anterior, puteam să mergem în dreapta (direct spre cabana Postăvaru), înapoi spre Poiana Brașov (20 min) sau în stânga (30 min până la Peștera de Lapte). Înapoi nu aveam de ce să ne întoarcem, căci vremea era faină și de-abia plecaserăm pe traseu. Dacă o luam spre dreapta însemna să ratăm ce era în stânga. Nu ne-a luat mai mult de o secundă să ne hotărâm că Peștera de Lapte e de neratat, numai și pentru numele, cel puțin ciudat.
De ce se numește...de lapte? De fapt, mai corect, ar fi Peștera Laptelui de Piatră. "Vinovat" pentru acest apelativ este MontMilch-ul (lapte de munte). Bine, bine, dar e lapte, la propriu, înăuntru? Nuuu. Dar nu-i așa că ar fi fost bine?:D Înăuntru e o aglomerație de minerale de un alb imaculat, cu o consistență asemenea iaurtului, care se depune pe pereții peșterii. Dacă ești pasionat de chimie, ne simțim nevoiți să-ți spunem care sunt aceste minerale: calcit - peste 90%, lublinit, huntit, hidromagnezit.
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te cu noi, pe Facebook, in aventura calatoriilor prin Romania.